Blonde, brunete, roșcate. Cocuri, creți, „nacios”, gâțe. Vorbărețe, obosite, somnoroase, vesele. Multe. Din spatele ușilor larg deschise, din spatele sălii unde stau, privesc peste sutele de capete de femei. Îmi par atât de multe încât, involuntar, încep să caut cu privirea, prin sală, măcar un bărbat.

Când îl văd, îmi dau seama că este fotograful. Ochii mei caută disperați mai departe, prin sala plină, un alt bărbat. Când îl găsesc, înțeleg că e regizorul de sunet.

Datele Asociației de Nursing arată că în Moldova din numărul total de asistenți medicali din Moldova, 99% sunt femei și doar 1% - bărbații. Acest 1% sunt, de fapt, studenții de la Colegiul de Medicină, bărbați asistenți medicali fiind doar câțiva.

Conferința Națională a Asociației de Nursing din Moldova s-a desfășurat în acest an la Palatul de Cultură „Mihai Volontir” din orașul Fălești. Asistente medicale din toate spitalele țării au venit să-și ridice premiile, pornind la drum cu noaptea în cap, cu cele câteva autobuze puse la dispoziție special pentru ele.

În sala de festivități se aude un zumzet permanent. Foste colege de facultate, repartizate prin toate spitalele țării s-au reîntâlnit și vorbesc între ele în șoaptă. Majoritatea au telefoanele pornite, fac schimb de poze, își fac selfie și postează imediat pe rețelele de socializare. Sunt atât de captivate de discuțiile cu colegele de pe scaunul din dreapta sau din stânga, povestind despre spitalul și secția în care muncesc încât, la un moment dat, Elena Stempovscaia, președintele Asociației de Nursing din Republica Moldova și-a întrerupt discursul și, zâmbind, le-a trimis o „săgeată” chiar de la microfonul din mijlocul scenei:

„Observ că sunteți obosiți și… gălăgioși”.

De undeva de la mijlocul sălii se aude un „Ș-ș-ș-ș-ș” și zumzetul scade puțin din intensitate.

Anul acesta, pentru prima dată pe Platforma Spitale.MD, pacienții au avut posibilitatea să nominalizeze cel mai bun asistent medical, iar dintre cele peste 100 de candidate intrate în concurs, patru au luat cele mai multe voturi.

Platforma Spitale.MD, unde sunt stocate informații despre cele 55 de spitale publice din țară, a desemnat cel mai apreciat asistent medical dintr-o instituție medicală republicană, municipală și raională. Pentru a înmână premiile, pe scenă a urcat Ghenadie Țurcanu, coordonatorul proiectului de la Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS), iar atunci când a anunțat că pe lângă diplomă câștigătorii vor primi și câte un dispozitiv de măsurat pulsul și numărul pașilor, sala a izbucnit în râs și aplauze. Despre milioanele de pași pe care îi face o asistentă medicală deja se face haz…

Dacă am aduna toți pașii pe care îi facem la spital, am înconjura pământul. Și nu o dată

Vera Busuioc este asistentă medicală superioară în blocul operator obstetrical-ginecologic la Spitalul Clinic Municipal Nr.1. A primit cele mai multe voturi la categoria „Cel mai apreciat asistent medical dintr-o instituție municipală”.

După ce, vădit emoționată, își ia premiul și coboară de pe scenă, pornește grăbită spre ieșire. Ploaia torențială cu tunete și fulgere o oprește însă pe holul Palatului de Cultură. O felicităm pentru premiu, iar ea ne spune că a venit la Fălești direct din tura de noapte și că este obosită și nedormită, dar fericită pentru că pacienții au încredere în ea.

„Maternitatea este un loc de unde mămicile pleacă fericite. Probabil într-un astfel de moment de bucurie și au votat pentru mine. Sunt uimită că am fost votată de pacienți, pentru că noi, asistentele, purtăm mereu mască. Nu eu sunt cea mai bună asistentă medicală. Toate suntem bune. Toate muncim foarte mult și este meritul fiecăreia. Aveam 17 ani când am intrat pentru prima dată în sala de operații, iar în cei 38 de ani de experiență am asistat la 15 mii de operații. Meseria noastră presupune și multe sacrificii. Când copilul meu era în clasa întâi, m-a sunat diriginta și mi-a spus că a citit compunerile copiilor din clasă, iar fiul meu a scris că nu are mamă…A scris că mama lui este mereu la serviciu. Am fost șocată, dar atunci mi-am revizuit prioritățile și oricât de obosită veneam de la lucru, eram prezentă în familie. Eram alături de ei mereu”, își amintește Vera Busuioc.

Reporter: Deși obosită, rezistați să munciți. Între timp, sute de colege de-ale Dumneavoastră au plecat și mai pleacă să muncească departe de casă, de copii. Ce credeți despre acest exod?

„Nu le pot judeca. Motive sunt multe, dar cel financiar este principalul. Ele pleacă din dorința de a le asigura un viitor copiilor. Am colege care au plecat și care suferă foarte mult, pentru că sunt departe de familie. Unele colege îmi scriu că le este dor de spital, de halatul alb, dar sunt impuse de circumstanțe să-și câștige o bucățică de pâine în afara țării. Dacă ar fi avut un salariu decent, un alt nivel de trai, probabil nu ar fi plecat, pentru că avem o țară minunată”.

Reporter: A revenit vreo colegă înapoi?

„Unele revin după mulți ani, dar au nevoie de adaptare, pentru că orice s-ar spune, ele sunt tratate acolo, să zicem…nu bine. Cele care revin fac niște cursuri de perfecționare și vor foarte mult să se reintegreze”.

Vera Busuioc își ia rămas bun de la noi și ne spune că are un drum lung de făcut până acasă. De la Chișinău până la Fălești a venit să o ia, cu mașina, fiul ei. Probabil cel care, în clasa 1, a scris compunerea: „Eu nu am mamă…”

Prin ușile larg deschise, din sala de festivități, plină cu femei, iese un val de aer cald și câteva doamne zâmbitoare care își fac poze la panoul din coridor.

Galina Molnar este asistentă medicală la Clinica Universitară și a venit să-și susțină colegele. Și ea a fost plecată peste hotare, dar după 10 ani a revenit acasă.  

„Este dureros să te rupi de familie, să lași copiii acasă și să pleci. Cu părere de rău, situația financiară le obligă pe unele colege din sistem să renunțe la tot și să plece, călcând peste propria durere și despărțirea de cei dragi. Eu am revenit, pentru că sunt atașată de locurile în care m-am născut și am crescut, de casa și pereții mei, de fiecare copăcel pe care îl țin minte încă din copilărie și de oamenii dragi. Totuși, nevoia spirituală a prevalat peste cea materială”, ne-a povestit emoționată Galina Molnar.

Reporter: Câți dintre colegii Dumneavoastră spun că ar vrea să plece și câți sunt hotărâți să rămână să muncească în sistemul medical?

„Cei care sunt siguri că rămân sunt foarte puțini. Până și studentele de la Colegiul de Medicină, care încă nu au finalizat studiiile, deja sunt sigure că vor pleca din țară. Cam vreo 90 la sută din absolvenți pleacă și doar 10 % rămân și se angajează în sistemul medical”.

Reporter: De ce aleg medicina, dacă tot vor să plece peste hotare? Ar fi putut face o altă facultate, din care poate ar fi câștigat mai mult.

„Probabil pentru experiență, pentru a putea acorda ajutor medical copiilor lor sau rudelor”.

Reporter: În ultimii ani, tot mai des auzim cadre medicale care se plâng pe lipsa de respect din partea pacienților. Ce s-a întâmplat? Chiar nu vă mai respectă pacienții?

„În primul rând toți se grăbesc. Am impresia că timpul s-a scurtat și nu le ajunge. Nu au răbdare și sunt obișnuiți că totul se face la un click de buton. Respectul pacientului față de medic s-a pierdut. Nu mai este ca înainte. Dacă pentru a-și face unghiile sau a se tunde își fac programare și au grijă să ajungă la timp, la medic își permit să vină neprogramați.

Reporter: Mulți dau vina pe coruptia din sistemul medical…

„Toată societatea participă și contribuie la acest fenomen. La orice instituție ar merge, la școală, când își perfectează acte dau mită ca să rezolve mai repede problema. La noi, în orice domeniu în orice structură persistă corupția. Pentru a o eradica, trebuie de început „curățenia” de sus… Cum s-ar spune: „Peștele de la cap se strică”, a mărturisit Galina Molnar în timp ce prindeam cu urechea numele altei asistente premiate în sală.

Cele mai multe voturi la categoria „Cel mai apreciat asistent medical dintr-un Spital Raional” este Angela Vieru de la spitalul Raional Glodeni. Pe scenă a urcat însă Ana Cumpanici, asistenta principală de la același spital, iar după câteva secunde stânjenitoare de pauză își privește colegele din sală și vocea ei răsună cu ecou în toată sala: 

„Mulțumim mult pentru apreciere. Doamna Vieru a activat la noi în instituție mulți ani. A fost o asistență medicală cu o experiență vastă, dar și-a dat demisia și a plecat la muncă în Italia”.

După acest anunț, asistentele din sală au făcut schimb de priviri și pentru câteva secunde am avut impresia că sunt într-o clasă cu elevi gălăgioși, plini de energie. Aceasta o făcu pe doamna Cumpanici să-și întrerupă discursul. Exodul asistentelor medicale este o temă sensibilă, iar anunțul că încă o asistentă medicală a fost nevoită să plece, a stârnit discuții aprinse.

„Plecarea peste hotare este un semn că statul trebuie să acorde mai multă atenție asistentelor medicale”,…a început să le vorbească de pe scenă Ghenadie Țurcanu, ținând încă în mâini diploma pentru asistenta medicală plecată definitiv din sistemul de sănătate. Nu a putut să-și continuie însă mesajul, fiind întrerupt de aplauzele și gălăgia femeilor. Era clar că a fost atinsă cea mai dureroasă problemă - plecarea cadrelor medicale.

Ana Cumpanici este angajată în sistemul medical deja de 40 de ani, iar salariul ei este de 4000 de lei. Ea spune că anume salariul mic este cauza plecării asistentelor medicale. La fel s-a întâmplat și cu Angela Vieru, care a lucrat în Spitalul din Glodeni până nu demult, iar acum ar fi trebuit să-și ridice premiul.

„Plecarea colegelor mele mă întristează. Nici nu știu ce viitor va avea medicina noastră, dacă toți pleacă. Nu știu ce o să fie, dar spitalele raionale o să rămână și fără medici și fără asistenți medicali. Pacienții nu au bani să vină nici până la spitalul din centrul raional, nemaivorbind să-și achite drumul până la Spitalul Republican. Mă tem că odată cu trecerea anilor și plecarea lucrătorilor medicali, ne vom confrunta cu o situație dramatică. Deși… în țară deja, practic, au rămas doar pensionarii și copii. Înainte aveam câte 600 de nașteri pe an, acum doar 200”, ne-a mărturisit Ana Cumpanici.

Olga Aga este asistentă medicală superioară la Centrul Medicilor de Familie Nr. 10 din sectorul Râșcani al Capitalei. Ea a fost premiată la categoria „Cel mai apreciat asistent medical din cadrul Centrului Medicilor de Familie”. Spune că este greu să lucrezi într-un CMF, pentru că pacientul consideră că sănătatea lui este responsabilitatea medicului. În plus, mereu se vorbește mai întâi despre dreptul pacientului și abia apoi despre drepturile lucrătorului medical.

Olga Aga crede că ideea organizării conferinței în afara capitalei a fost tare potrivită pentru lucrătorii medicali care lucrează mult, inclusiv peste program și, uneori, nu au timp să observe nici frumusețea naturii. Drumul până la Fălești, prin Codrii plini cu verdeață și livezile îngrijite le-a trezit o nostalgie după copilărie, când lucrau alături de părinți în câmp sau la livadă.

Elena Roșca nu a putut să vină să-și ridice premiul pentru „Cel mai apreciat asistent medical dintr-o instituție medicală republicană”. A plecat în vacanță chiar cu două zile înainte de a fi anunțate rezultatele concursului. În locul ei a venit Aliona Grecu, vicedirector Nursing, de la Institutul Oncologic.

Reporter: Ce calități deosebite are? Cum credeți, de ce a fost votată de pacienți?

„Este o fire tare veselă. Muncește de 20 de ani în această secție, dar niciodată nu am văzut-o supărată! Lucrează într-o secție cu pacienți cu dificultăți de vorbire și de alimentație. În această secție sunt pacienți cu traheostome, care nu pot vorbi și trebuie alimentați cu seringa. Ca să știți, traheostomă, asta-i când se face o găurică la gât și se pune un aparat. Unii îngrijesc bine această stomă, alții însă, nu. Și atunci asistenta le arată, îi învață. Nu doar pacienții sunt în dificultate, ci și rudele, iar ea îi încurajează, le spune: „Dar nu vă temeți! Iată așa să-l legați, iată așa să faceți pansamentul”. Uneori o privesc dintr-o parte și mă minunez de optimismul și felul ei de a încuraja pacienții”, povestește Olga Aga despre colega ei.

Elena Stempovscaia, Președintele Asociației de Nursing din Moldova afirmă că asistentele medicale din Moldova nu sunt apreciate la justa lor valoare. Munca lor e grea, complicată. Este o activitate în care asistentele „ard” profesional, dar salvează alte vieți. Se simt discriminate, atunci când este vorba de salariu. În timp ce lefurile medicilor au fost majorate cu 20%, ale asistentelor - doar cu 10%.

„În cei 40 de ani de activitate mereu mi-am dorit un salariu mai mare și…așa și nu a mai fost mare”, ne spune doamna Stempovscaia râzând.

„Noi, asistentele medicale, nu avem o lege pentru exercitarea profesiei. Asta, practic, ne leagă mâinile, pentru că și noi vrem să fim independente și autonome. Noi suntem PROFESIE! Noi nu suntem ajutoarele medicilor. În echipa multidisciplinară suntem membri egali: medicul își face munca lui, noi o facem pe a noastră. Mai ales că participăm la toate serviciile medicale - de la naștere până la sfârșitul vieții”, explică Elena Stempovscaia.

În timp ce afară plouă torențial, în sala Palatului de Cultură din Fălești cântă surorile Osoianu, iar cele peste 400 de asistentele medicale s-au prins de mâini și au încins o horă pasivă, fără să se ridice de pe scaune. O doamnă din fața mea a scos telefonul, a pornit camera și… se rujează. Alta din dreapta mea și-a sprijinit capul de perete, a închis ochii și a ațipit, fiind, probabil, după o tură de noapte. O alta a postat pe Facebook o poză de grup cu fostele ei colege de facultate.

Și, cine știe, poate chiar în acest moment, la mii de kilometri distanță, foste asistente medicale, citesc acest text, privesc aceste poze și… vor acasă, la familiile lor, la spitalul lor. Vor să îmbrace din nou halatul alb.

Și poate, tot în acest moment, o asistentă medicală dintr-un spital din Moldova, tocmai și-a dat demisia. 

Știri relaționate

Premii pentru cele mai apreciate asistente medicale. „Noi suntem PROFE ..

21.05.2019

0